De ce Aikido?

„De ce Aikido?” Intrebarea aceasta mi-a fost adresata de nenumarate ori. Cu ce se deosebeste Aikido de alte sporturi sau de alte arte martiale?

Aikido se traduce „Calea armoniei energiilor” sau „Calea pacii spirituale” (Ai = armonie, pace, Ki = spirit, suflet, enrgie, Do = cale), iar intr-un dojo in care se practica Aikido vei invata Arta Pacii, si nu pe cea a Razboiului. Vei invata sa creezi, in loc sa distrugi, sa folosesti forta adversarului, si nu sa o blochezi sau sa o anihilezi.

Traim intr-o lume in care valorile de demult nu mai sunt respectate. Bogatia spirituala este un termen care, in zilele noastre, starneste rasul multora. "Pacea interioara" este masurata in cate haine, bijuterii, masini sau chiar case are fiecare. In bani, cu alte cuvinte.

Nu spun ca Aikido iti rezolva toate problemele. Nu. Problemele si grijile si le rezolva fiecare de unul singur. Aikido iti ofera in schimb o alternativa in modul de a rationa si de a actiona.

Obiectivul principal al unui practicant de Aikido (aikidoka) trebuie sa fie perfectionarea continua, iar motto-ul sau „Sa fii azi mai bun decat ieri, si maine mai bun decat azi!”. Dezvoltarea personala trebuie sa fie atat fizica („Minte sanatoasa in corp sanatos”), cat si psihica si spirituala.

Spre deosebire de alte arte martiale, care se folosesc de tehnici pentru a ajunge la principii, Aikido are principii bine definite, pe baza carora se impletesc tehnicile. Aikido nu are ca scop distrugerea adversarului, ci din contra, intoarcerea lui spre calea cea dreapta (chiar daca asta presupune aplicarea unei tehnici eficiente sau dureroase).

Aikido NU este un sport! Aceasta confuzie frecventa se face din cauza faptului ca manifestarile in dojo sunt in general fizice. Aikido este in schimb o arta, ceva superior oricarui sport, deoarece contribuie atat la dezvoltarea corpului, cat si a mintii si a spiritului, in timp ce sporturile se axeaza strict pe latura fizica (si cel mult si pe cea mintala).

De asemenea, in Aikido nu exista competitii propriu-zise, singurul adversar al unui aikidoka fiind el insusi. Nici gradele nu se acorda in functie de un tipar rigid, pe care „candidatul” trebuie sa il respecte, ci in functie de evolutia personala in dojo si nu numai.

Un alt aspect important in Aikido este respectul reciproc. Nu este necesara o eticheta exagerata, insa regulile de bun simt sunt sfinte. Abaterile de la acestea vor atrage dupa sine dispretul celorlalti aikidoka. Asa cum sensei ii respecta pe toti elevii sai, fiecare practicant din dojo este obligat sa isi respecte colegii (indiferent de grad sau de culoarea centurii).

Nu exista discriminari in Aikido. Indiferent de sex, etnie, religie, conditie fizica, inaltime, greutate, oricine poate practica, deoarece singura calitate pe care trebuie sa o aiba un practicant de Aikido este vointa. Restul calitatilor se dobandesc pe parcurs.

„Arta Pacii inseamna sa completezi ceea ce iti lipseste. Spiritul este adevaratul tau scut!”

O-Sensei Morihei Ueshiba – Fondatorul Aikido-ului